Intâia viaţă
Intâia viaţă
(220 pagini )
Noël Iaşi/1998
Scris sub pseudonimul Ecaterina Petre
Epuizat
Acest prim roman al autoarei evocă viaţa din România după cel de al doilea Război Mondial şi în timpul dictaturii comuniste Scris sub formă epistolară, schimb de scrisori între Mara, sora care trăieşte în Bucovina şi Ioana care a ales calea exilului, romanul aduce şi comentează, din două puncte de vedere, episoade din ceeace autoarea numeşte prima sa viaţă. Războiul cu atrocităţile sale este prezent chiar şi în visul copiilor dar mai cu seamă în comportamentul foştilor prizonieri de război printre care tatăl celor două surori, foarte fragilizat de ceeace a trăit. Totuşi viaţa într-un sat în care convieţuesc ucrainieni, polonezi, evrei şi români este destul de liniştită datorită bunei înţelegeri între locuitori. Indoctrinarea comunistă a copiilor în şcoală începe însă să fie simţită în paralel cu tragedia ţăranilor deposedaţi de pământ pentru a intra în colhoz şi consecinţele dramatice ale refuzului. La vârstă adultă oamenii continuă să sufere cele mai teribile opresiuni precum siluirea femeii de a aduce pe lume minimum patru copii, urmată adeseori de drame provocate de această obligaţie. Accidentul din Cernobâl este descris cu autenticitate şi posibilele consecinţe apocaliptice ale acestuia sunt evocate. Cele mai triste pagini sunt cele care aduc sub ochii cititorului atrocitatea la care este condamnat deţinutul politic, umilit, exploatat, desfiinţat ca om. Zguduitoare prin prin grotescul lor, sunt paginile care prezintă vizita cuplului prezidenţial într-o uzină unde chiar şi iarba arsă de gaze toxice este vopsită pentru a părea verde şi proaspătă.
Maria COGALNICEANU (profesoarǎ şi critic literar) : Tema fundamentală a romanului este cea a culpabilităţii şi a inocenţei pierdute iar nenumăratele subteme : istoria trucată, mistificată, a României, prizonieratul la ruşi, vânzarea conştiinţelor suflet şi conştiinţă contra devenirii unor fluturi fără aripi, frica de securitate care antrenează delaţiune, crimele politice contra tuturor claselor şi păturilor sociale, schingiuirea deţinuţilor politici şi uciderea lor la Canal, drama ţăranilor înstăriţi forţaţi să intre în colhoz, epoca de aur cu frigul şi înfometarea întregii ţări, promovarea pe bază de sex şi nu de cap, sarcinile de producţie augmentate delirant, Cernobîlul, avorturile aseptice şi lipsa de mijloace de conceţie... Minciuna şi impostura, regizarea unei realităţi demne de condeiul lui Orwel apar în capitolui intitulat atât de elocvent Iarba vopsită sau metoda graficelor exponenţiale. Romanul are o foarte frumoasă latură prin descrierile care au ceva din tablourile zugrăvite de Tonitza… Sentimentul de dor şi de dragoste, de lumea pură a copilăriei se pune în evidenţă mai ales când este evocată pădurea Bucovinei : Sunt multe păduri minunate dar un singur Codru iar toponime vechi şi stranii precum Mala Hora, Crujana, Lupăraia, ne duc cu gândul spre vremuri de demult.