Lebede toxice

NOUTATE

LEBEDE TOXICE

(230 pagini)

Junimea/ Iaşi/2019

Roman lansat la târgul de carte Setco Libris din Iași în luna mai 2019

Disponibil la Editurǎ  33 lei sau la autor 15 €




Din Bucureștiul post-revoluționar în Strasbourg și Lyon cu un scurt popas în Quebec, din mediul familial în cel spitalicesc, cel al justiției, al artei și naturii, acest roman de ficțiune ne pune fațǎ în fațǎ  cu corupția, minciuna, trǎdarea, imoralitatea dar și cu iubirea de pǎrinți și bunici, de adolescenți, de adulți și mai ales cu prietenia întruchipatǎ prin piatra A-B.  Relația pǎrinți și bunici-copii ne întovǎrǎșește la aproape fiecare paginǎ a cǎrții.

               In şase capitole şi un epilog romanul tratează problema puţin abordată a persoanelor toxice, mai ales cea foarte delicată a mamelor care din prea multă dragoste, superficialitate sau uşurinţă pot compromite vieţile copiilor lor. Acţiunea se desfăşoară între anii 2000-2008 iar epilogul face o trecere în revistă a destinelor personajelor după un interval de zece ani (2018). Din Bucureştiul anului 2000, unde din tenebrele trecutului încep să-şi scoată capul îmbogăţiţii fără scrupule ai zilei de azi, cititorul este transportat în Strasbourg şi în Quebec, oraşe în care diaspora românească este prezentă. Lebede toxice este un roman de ficţiune inspirat pe alocuri din trăiri, ale autorului sau ale multora dintre cei pe care acesta i-a cunoscut. Personajele sunt fictive, orice asemanare cu persoane reale este intamplâtoare. Cine se ascunde de fapt în spatele lebedelor metaforice ? Din Pledoaria pentru A-B rostită de o avocată, personaj care animă multe dintre paginile cărţii, aflǎm că : ... Este vorba despre existenţa printre noi a unor persoane toxice care ne otrăvesc viaţa ascunse după paravane, dintre care cea mai toxică este mama ultraiubitoare care poate distruge viața copilului fie din prea multă dragoste, fie din prea multă uşurătate şi nepăsare. Dintr-un punct de vedere, aceste femei se pot asemăna cu lebedele, păsări blânde, graţioase şi încântătoare, care devin agresive numai atunci când sunt mame şi îşi apără progeniturile de presupuşi agresori. Numai că lebedele îşi apără puii din instinct de apărare a speciei, pe când omul devine toxic din perversitate, din dorinţa de îmbogăţire, din dorinţa de dominare, din gelozie sau din iubire prost înţeleasă. Or, această toxicitate disimulată după paravane adeseori foarte convingătoare nu este acuzată de societate şi nu este pedepsită de nici o lege...

          Simona MODREANU (profesor, doctor, critic literar) : Poate cǎ frumusețea va salva lumea, dar ce fel de frumusețe? In cel mai recent roman al sǎu, ''Lebede toxice'', Cornelia Petrescu disecǎ negurile armoniilor aparente, regǎsind și readucând în luminǎ uscǎciunea, meschinǎria, invidia, netrebnicii general umane pe care însǎ, cu același remarcabil talent de observator din umbrǎ, le identificǎ în tânǎra  societate româneascǎ post-revoluționarǎ. Drept e cǎ, de aceastǎ datǎ, amintirile și parfumurile, voiase sau rǎvǎșitoare din țara natalǎ, se împletesc în imaginarul autoarei cu amprentele peregrinǎrilor ce poartǎ personajele de pe un mal pe celǎlalt al Atlanticului, din Franța în Canada și înapoi în România. Fǎrǎ a vorbi neapǎrat de accente autobiografice, e limpede cǎ sufletul niciodatǎ pe deplin așezat și împǎcat  cu exilul Corneliei Petrescu atinge limanuri universal valabile când vine vorba de înstrǎinare, fie ea doritǎ sau impusǎ de împrejurǎri. Lumile, limbile, obiceiurile au infinite nuanțe dar fundamental, moravurile și stilul de viațǎ impuse de globalizarea galopantǎ uniformizeazǎ perspective și neutralizeazǎ diferențele majore.Finalul cǎrții lasǎ liniștea sǎ strecoare o razǎ de luminǎ, dar tonul general, în consonanțǎ  cu titlul, e mai curând amar și resemnat. ''Nu-i timp de oameni, sau de alte animale mici'', exclamǎ cu nesfârșitǎ tristețe bunicul Tudor, la vederea unui pui de arici zdrobit pe carosabil de o mașinǎ.


           Corneliu NEAMŢU (profesor universitar, doctor) : ...Romanul “ Lebede toxice” al Corneliei Petrescu are  în miezul întâmplărilor narate,  într-un ritm trepidant ce ține încordată la cote înalte atenția cititorului, un mesaj devoalator și vibrant în același timp, privind unul din  cazurile  de  pavare a drumului spre iad cu intenții bune.  Este vorba de erorile acelor părinți, care orbiți de sentimente hiperbolice de protecție și iubire față de proprii  lor copii,  le pilotează cu îndârjire și perseverență  viața conform numai cu propriile lor viziuni, uneori din păcate ”toxice”,  împingându-i fără să conștientizeze spre existențe nefericite, deși nu si-au dorit deloc asta, dimpotrivă. Menirea literaturii se știe, a fost și rămâne cunoașterea Universului vieții umane în infinita ei splendoare,  cu Luminile dar și Umbrele coexistențiale. Autoarea mânuiește firesc, însă și cu trudă, disecția psihologică a resorturilor ce stau în spatele comportamentelor personajelor, realizând o captivantă demantelare a zbaterilor acestora între ”a vrea” și ”a putea”, a prejudecăților, a falselor orgolii, a înstrăinării, a vieții duble pe scena vieții, în fond o demascare a formelor și chimiei interne a Egoismului reptilian ca singura axă principală a Ființei și existenței umane... Cititorul regăsește adesea ecouri ale propriei lui vieți în monologurile interioare ale personajelor,  surprinzându-se  nu rareori ca martor ocular, perceptibil  auditiv și vizual, ce este plantat  ”pe viu ”  în  ceea ce se întâmplă, în  acțiunea care devine crescendo din ce în ce mai atractivă și pasionantă. Nu mai puțin important este faptul că povestea  cucerește și prin evocarea aproape analitică a labirintelor nesigure caracteristice sufletului adolescentin, a purității  și sensibilităților autodescoperite prin trăire, ea adresându-se tuturor vârstelor. Apariția acestui roman  este dovada maturizării depline  a meșteșugului în arta scrisului a autoarei, care ne-a dăruit  deja cu ceva timp  în urmă alte profunde și  interesante cărți.