NOUTATE
pagina în lucru

LEBEDE TOXICE
( aprox 250 pg)
Junimea Iaşi, pentru aprilie 2019
Coperta : Gabriela Daneş
Disponibila la autor 15 €

Bucureşti/început de mileniu III/însufleţiţi de speranţă/românii mărşăluiesc/ pe un drum fără orizont/impostura/incompetenţa/ corupţia şi necinstea/se caţără spre vârful piramidei...

In şase capitole şi un epilog romanul tratează problema puţin abordată a persoanelor toxice, mai ales cea foarte delicată a mamelor care din prea multă dragoste, superficialitate sau uşurinţă pot compromite vieţile copiilor lor. Acţiunea se desfăşoară între anii 2000-2008 iar epilogul face o trecere în revistă a destinelor personajelor după un interval de zece ani (2018). Din Bucureştiul anului 2000, unde din tenebrele trecutului încep să-şi scoată capul îmbogăţiţii fără scrupule ai zilei de azi, cititorul este transportat în Strasbourg şi în Quebec, oraşe în care diaspora românească este prezentă. Lebede toxice este un roman de ficţiune inspirat pe alocuri din trăiri, ale autorului sau ale multora dintre cei pe care acesta i-a cunoscut. Prsonajele sunt fictive, orice asemanare cu persoane reale este intamplâtoare. Cine se ascunde de fapt în spatele lebedelor metaforice ? Din Pledoaria pentru A-B rostită de o avocată, personaj care animă multe dintre paginile cărţii, aflǎm că : ... Este vorba despre existenţa printre noi a unor persoane toxice care ne otrăvesc viaţa ascunse după paravane, dintre care cea mai toxică este mama ultraiubitoare care poate distruge viața copilului fie din prea multă dragoste, fie din prea multă uşurătate şi nepăsare. Dintr-un punct de vedere, aceste femei se pot asemăna cu lebedele, păsări blânde, graţioase şi încântătoare, care devin agresive numai atunci când sunt mame şi îşi apără progeniturile de presupuşi agresori. Numai că lebedele îşi apără puii din instinct de apărare a speciei, pe când omul devine toxic din perversitate, din dorinţa de îmbogăţire, din dorinţa de dominare, din gelozie sau din iubire prost înţeleasă. Or, această toxicitate disimulată după paravane adeseori foarte convingătoare nu este acuzată de societate şi nu este pedepsită de nici o lege...

Corneliu NEAMŢU (profesor univerrsitar, doctor) : ...Cititorul regăsește adesea ecouri ale propriei lui vieți în monologurile interioare ale personajelor, surprinzându-se nu rareori ca martor ocular perceptibil auditiv și vizual, ce este plantat ”pe viu ” în ceea ce se întâmplă, în acțiunea care devine crescendo din ce în ce mai atractivă și pasionantă. Nu mai puțin important este faptul că povestea cucerește și prin evocarea aproape analitică a labirintelor nesigure caracteristice sufletului adolescentin...